Ma tu nun ce crire
(parole Mauro Gioielli; musica Piero Ricci,
Vincenzo Di Luozzo, Nicola Iorio)
È menute ru sole e m' ha cagnate culore.
È menute ru viente e m'ha cagnate l'acciènte.
È menuta la luna m'è purtate furtuna.
È menuta 'na stell' e m'ha fatte cchiù bell'.
Ma tu nun ce crire, ma tu nun ce crire,
tu nun ce crire, nun ce crire màie.
È menute nu sciore e m' ha purtate n'addore.
È menute l'amore e me z'è tuote ru core.
È menuta la notte m' ha cagnate la sorte.
È menute ru fuoche e m' ha cagnate ru juoche.
Ma tu nun ce crire, ma tu nun ce crire,
tu nun ce crire, nun ce crire màie.
Quande ve' Natale ie nen tenghe denare.
Quande ve' Caperanne ru puorche se scanne.
Quande ve' la Befana mette cauza de lana.
Quande ve' Carnevale ie nen tenghe cchiù male.
Ma tu nun ce crire, ma tu nun ce crire,
tu nun ce crire, nun ce crire màie.
Quande ve' primavera me 'mbriache la sera.
Quande ve' l' estate me magne cerace.
Quande ve' l' autunne gire ru munne.
Quande ve' l' inverve gire ru pierne.
Ma tu nun ce crire, ma tu nun ce crire,
tu nun ce crire, nun ce crire màie.
|
|